te scriu rece
la granița dintre un prezent telegrafiat
până în măduva oaselor
și decenii de gropi existențiale
care
dârdâiau de frig în creierul tău


după o sută de cuvinte goale
cineva
a mai săpat o gaură în cer
și ne-a îndemnat să naufragiem
acolo
dar nu l-am ascultat până la sfârșit
am preferat să eșuam în noi
ca o spaimă neîmblânzită


cu toate astea
m-au lăsat să te scriu de pe cealalaltă stradă
unde întunericul urla cu un ochi mare
deschis
în mijlocul frunții
mi-au lăsat gloanțele vii în artere
și de atâta libertate
am început să îți scriu lucruri
care nu se inventaseră încă
să te apere